Lyrics
Și primul dar a fost tăcerea...
În tăcere numele și-l toarce singur
Bătrânul zilelor
Vârstnic grădinar ce din veci străjește
Datina nepieritorului nepovârât.
În somn adânc, de pe unde vii
Din vis în vis, încotro de-vii.
Purtat de vântul
Ce-nnoadă
Sufletul cu gândul
Bătrân de primul tron
Și-a asmutit cuvântul
Trezește-ți firea!
Limpezește-ți simțirea!
De când prima ținere de minte
Flăcărarii au însemnat
Pân' la cea din urmă aducere aminte
Când cei șapte sori
S-or fi-ntrupat
Precum rânduiala o cere
Adus pe vechea obârșie
Pe firul sângelui curgând
Din moși strămoși, învățând
Înțeleptește străbunul insuflă
Vorba ce prin grai duios răsună
De mintea-n chip drept o adună
Și-n inimă înfiripă fiorul
Ca sufletul să-și prindă zborul
Când flăcărarii au turnat
Gândul ultim de aducere-n simțire
Ce șapte neamuri au înălțat
De când prima ținere de minte
Flăcărarii au însemnat
Cea din urma aducere aminte
Când cei Șapte Sori
S-or fi întrupat
